Reglementarea juridică a proprietății intelectuale în domeniul cercetării industriale porneşte de la faptul că proprietatea intelectuala este o sursa majora de potențiale venituri pentru economie şi comunitate. 

 

    Proprietatea intelectuală joacă un rol esențial în gestionarea şi incurajarea inovațiilor, prin furnizarea bazei legale pentru recuperarea sub forma de profit a investițiilor în cercetare şi dezvoltare.

 

    Bioştiințele reprezintă domeniul de preocupari ştiințifice avand ca principal obiect de interes  ințelegerea profunda a proceselor biologice  şi a funcționalității biosistemelor la toate nivelele de organizare a biosfere. Scopul bioştiințelor  este acela de a pune la dispoziția societatii umane tehnici, metodologii, tehnologii şi principii de lucru care sa imbunatateasca sub diverse aspecte, nivelul de viata al omului.

    

    Invențiile în domeniul bioştiințelor şi al biotehnologiilor pot fi procese (tehnologii) sau produse (microorganisme, microorganisme modificate genetic, secvențe de ADN sau gene, noi soiuri de plante sau animale, animale transgenice).

 

Potrivit articolului 7 din Legea nr. 64/1991, 

(1) Un brevet poate fi acordat pentru orice invenție având ca obiect

    un produs sau un procedeu, în toate domeniile tehnologice, cu condiþia ca

    aceasta să fie nouă, să implice o activitate inventivă şi să fie susceptibilă de

    aplicare industrială.

(2) Invențiile din domeniul biotehnologiei sunt brevetabile dacă se referă

    la:

    a) un material biologic care este izolat din mediul natural sau este produs

        prin orice procedeu tehnic, chiar dacă înainte se producea în natură;

    b) plante sau animale, dacă posibilitatea tehnică de realizarea invenției nu

        se limitează la un anumit soi de plante sau la o anumită rasă de animale;

    c) un procedeu microbiologic sau la un alt procedeu tehnic ori un produs,

        altul decât un soi de plante sau o rasă de animale, obtinut prin acest procedeu;

    d) un element izolat al corpului uman sau altfel produs printr-un procedeu

        tehnic, inclusiv secventa sau secvența parțială a unei gene, chiar dacă structura

        acelui element este identică cu structura unui element natural.

 

Procedurile de brevetare clasice pentru invențiile industriale sunt din anumite puncte de vedere inaplicabile pentru invenții din domeniul viului. 

 

Practic este imposibil de descris în amănunțime un organism viu cu absolut toate procesele biochimice şi energetice care il caracterizeaza, asa cum este imposibil de descris în amanunțime (absoluta) rolul unei proteine în  cadrul reacțiilor biochimice şi metabolice care caracterizeaza organismele vii.  La fel de imposiblă este descrierea în amanunt a rolului unei gene, sau  a efectelor pe care o modificare genetică o poate avea asupra întregului organism astfel incat sa se acopere toate posibilitatile existente.

 

Aceasta imposibilitate de descriere in amanuntime absoluta a unui organism viu se datoreaza faptului ca procesele din domeniul viului sunt caracterizate printr-un grad foarte ridicat de nedeterminare. In plus, cercetarile in domeniul biostiintelor evidentiaza faptul ca foarte multe procese din domeniul viului nu sunt cunoscute pe deplin.

 

Modificarea esențială în ceea ce priveşte procedura de brevetare pentru invențiile din industria biotehnologică a adus-o Tratatul de la Budapesta (28 aplilie 1977) prin înfiintarea  depozitului de microorganisme (International Depository Authority). Statele semnatare ale Tratatului s-au constituit în “Uniunea pentru recunoaşterea internațională a depozitului de microorganisme în scopul procedurii de brevetare”. 

 

Romania a aderat laTratatul de la Budapesta în anul 1999, prin Legea nr 75 din 3 mai 1999.

 

 

Cristina - Maria DABU  PhD